Am mutat blogul pe http://roman.tabulaturi.ro

Vorba aia, mai bine pe hostul tău codaș, decât la Google fruntaș!

La revedere, Google Blogger! Ai fost bun cu mine, dar prea mare, asemeni marelui Lenin!

Vista în flagrant

Așadar am prins hoțul în flagrant. Windows Vista poate să distrugă pe neanunțate în texte caracterele "ș" și "ț". Cum am putut demonstra/reproduce problema:

1. Scrii ceva în Word pe un sistem Vista
2. Copiezi fișierul pe un memory stick și îl deschizi pe un sistem XP.

În loc de ș și ț vor apărea pătrățele goale!

Problema se poate vedea chiar și pe acest blog. De exemplu, această înregistrare folosește, la o privire mai atentă, niște ș-uri și ț-uri mai deosebite de restul literelor (a se compara în speță liniuța de sub ș la postul acesta și la cel din 2 ianuarie, scris pe XP).

Halal. Că e un sistem eșuat știam demult (îl mai instalasem și anul trecut, dar după aia am renunțat). Recent însă îl reinstalasem iar, în speranța că or mai fi scos patch-uri, l-or mai fi îmbunătățit. I-am mai dat o șansă că am fost băiat bun. Dar de unde!

Cu ce mi-a mai greșit Vista:

- chit că are un întreg Windows Mobile Device Center, de toată splendoarea (a se citi rahatul), nu reușesc să conectez PDA-ul nici cu slujbe. Bluetooth nu-mi convine, că nici nu am pe placă, ceva asemănător ActiveSync-ului mi-ar fi prins bine.
- are uneori un mod unic (și inconvenabil mie) de a citi tag-urile unor fișiere mp3 (asta ține mai mult de Windows Media Player, dar dacă intru acolo în analize, trebuie să scriu mult).
- mi-a pornit el, așa de capul lui, un backup al c-ului (fără să se manifeste în vreun fel), de m-am trezit cu vreo 15 giga lipsă așa din senin. Și mi-a luat ceva timp să-i găsesc.
- driverele la imprimantă nu merg instalate decât manual, pe bâjbăite.

Nu vreau să intru în tabere sau să înjur Microsoft-ul, că oricum evit să le cumpăr produsele. Dar nu mă voi grăbi să-l contrazic pe cel care îmi va spune că Vista a fost un eșec.

Viermele electronic care mă macină

Despărțire iubito îți cer
Lăcrimează omătul afară...

M-am despărțit de contul meu de YouTube. M-am săturat de Friend Invites-uri, de Subscription Updates-uri, de setările care trebuie să le faci ca să scapi de ele, de mesaje cu cereri de ajutor, de comentarii prea stupide sau prea inteligente, de Google care e prea mult în viața mea. Concluzia carierei mele "artistice" pe YouTube era oricum demult clară - în ale chitării sunt un amator bunicel, dar un profesionist de doi lei. Oricum nu postasem nimic de luni bune, și nu aveam nici în plan. Începătorilor în ale chitării le urez perseverență și să mai caute și prin cărți de hârtie, așa cum am făcut și eu la vremea mea.

Dincolo de asta, las să să nu fie chiar totul pe YouTube, Google. În curând o să mut de aici și acest blog, noroc că am găsit o modalitate să export în MySQL toate înregistrările.

Mai consider că am făcut destulă reclamă YouTube-ului pe tabulaturi.ro și YouTube nu merită reclama asta. Un hiperspațiu bântuit de consumeri *iertată fie-mi slova americănească. O să mai intru bineînțeles pe la ei, ca simplu spectator. Nelogat.

Nu e exclus că Google nu are ce să facă cu informațiile tale. Nu e exlus că Google într-adevăr le colectează to improve our services. Dar, cronic, încep să am paranoia de toate serviciile lor all in one. Căcălau. Gratuit. Totul pe tavă. Sunt apăsători pe creier, pe retină, în fiecare zi. Cu calendarurile lor, cu readerul lor, cu căcaturile lor. Dai de exemplu să cauți o discografie la un artist, o informație relevantă la urma-urmei, primele două rezultate din Marele Motor Google duc invariabil catre YouTube. Alte câteva zeci sau sute de rezultate cu torenți, download free sau asemenea. Dar nimeni n-ar ști să-ți ofere o informație concretă despre album, metainformație, în afară de biții proprii-ziși pe care trebuie să-i consumi. Ești un porc electronic de Ispas îngrășat cu biți. Papă ce ți se dă. Nu cerceta de ce și de unde. Consumă. Asta e tot sensul vieții tale. Cineva poate zice, de ce n-aș cumpăra albumul oficial dacă tot mă interesează detaliile. Partea proastă e că informațiile despre artiștii buni nu se prea găsesc ușor, nici măcar de vânzare (și când te gândești că tot ce vrei e să știi în ce an a cântat cutare piesă!). În vânzare se găsește Beyonce sau mai știu eu care c**viștină.

Am început cu un citat și cu un citat o sa și închei *nu sunt sigur ce vrea să zică dar sună bine, mereu mi-a plăcut acest vers:

Să mergem spre fierbintea, frenetica viață
Spre sânul ei puternic, cioplit în dur bazalt(...)

Ion Barbu

Mă întrebam, cât de întâmplător e faptul că în consiliul de securitate O.N.U., arătat atât de des în ultimele buletine de știri, pe locul imediat de lângă S.U.A. este Israelul?

Eu cred că e o "pură" întâmplare!

Asemeni școlarilor care se așează prestabilit în bănci înainte de o lucrare.

Sfârşit/Început de an

Odată cu 31 decembrie, peste oraşul sudic s-a aşternut frigul. Să fi fost vreo 5 grade de căldură, prima (şi ultima) zi friguroasă a anului. În prima jumătate a zilei am m-am ocupat de drag-dropuri prin .NET, iar la 1 am fost să gust din Vasilopita (pîinea lui Vasile, tradiţie cipriotă) oferită de capitalişti. Seara am urmărit, pe ruşi, "Ironia sudby ili s legkim parom" (în traducere, "Ironia sorţii, sau Bun ieşit din baie"). Interesant că numai la ruşi există această urare - unică prin faptul că e adresată cuiva care abia a ieşit din baie. Sub ironiile (de pe ecran) ale lui Ipolit care făcea baie în palton, am terminat cu tradiţionala deja (în familia noastră) salată "Şuba".

Mai târziu ne-am uitat şi pe TVR online, unde nişte scamatori arătau bizonului trucuri cu cărţi de joc, cutii magice şi alte asemenea. O vacă plină de sine cu ţâţele scoase afară din rochie ca pepenii la piaţă citea horoscopul pe anul care vine unor mici-mari vedete TVR. Noroc de Maria Dragomirescu şi Irina Loghin, că pseudovedetele mai tinere nu aveau (din) ce să cânte. Nişte lăutari de spiţa a treia şi-au bătut joc de melodia cu "o hoaţă de ploieşteancă". Cum canalul "Zoopark" arăta tradiţionalele poze cu pisici, am ajuns tot pe "Pervîi". Unde patru indivizi la sacou care se vroiau comici prezentau programul de Crăciun. Multă spoială, "fabricanţi", cântăreţi făcuţi cu kilogramul, dar şi vechii vulturi. Am apucat să-i văd pe:
- Baba Pugaciova tot la locul de onoare cu puţă-bombonel ăla al ei
- Rozenbaum răgând "gop-stop" la chitară lui albastră
- Tinereii de la fabrica lor de stele, nu neapărat lipsiţi de voce, dar mai ales traşi la xerox
- Boiarski cu pălăria neagră, înconjurat de fumei-tigriţe în timp ce cânta "Ap" (ăstuia nu-i reproşez decât faptul că nu ţinea măcar o chitară în mână)
- Sofia Mihailovna (Rotaru) cu zâmbetul transformat deja în grimasă de la atâta chirurgie plastică
- şi mulţi alţii

Pe canalele cipriote a fost cel mai rău. (A doua zi am putut confirma asta văzând un televizor proaspăt aruncat lângă tomberoane). O "divă" plină de pathos şi într-un balahon fără formă făcea "acuma cântă sala" pe nişte ţârlâituri de buzuki. Deja îmi făceam griji că întâlnim anul nou cu diva, dar brusc, cu 40 de secunde înainte de ora 12, a apărut şi ceasul. Un ceas mare, albastru şi jalnic, cu minutarul fixat prost. Am băut cu nevasta câte un păhar de spumant (luat de la Carrefour, bineînţeles).

A doua zi, pe 1 ianuarie, am dat cursul unei invitaţii făcute de o colegă de serviciu, cam pe la ora prânzului. În curte pe rotisor se roteau cam la vreo 10 kg de sufla (carne de porc), şi am aflat că gazda mai aşteaptă vreo 20 de musafiri. (Oricum, după calculele noastre, carnea aia şi pentru 30 de oameni părea multă). La masă am picat alături de un uncheş vorbăreţ, cipriot care locuise toată viaţa în Africa de Sud dar migrase în Cipru acum nişte ani. Cum se întâmplă la asemenea ocazii, discuţia capătă forme interesante cu uşurinţă. Odată cu povestea acestui om care avea pecetea Africii pe chip şi suflet, mi-am amintit de paragrafele din cartea de istorie dedicate războaielor anglo-bure, şi de documentarele pe tema Africii de Sud. Mi-ar fi plăcut să fi auzit discuţia şi Mahatma Ghandi, omul dat afară dintr-un tren în Africa de Sud la începutul secolului trecut pentru culoarea sa. Sud-Africanul ne-a prezentat un punct de vedere foarte pro-colonialist, dar extrem de emoţional în factură. Cum ar fi de exemplu cruzimea crimelor prin care negrii jefuiesc pe albi (pe supoziţia că tot ce e alb ascunde în spate o pungă groasă). Aceştia aparent nu se limitează la a lua banii, ci pot liber tortura şi viola victima, bărbat, femeie, copil. Am aflat despre case blindate, uşi blindate, ferestre blindate, urmărirea turiştilor încă din aeroport. Sloganul că SIDA este o invenţie a omului alb, oamenii negri nu mor de SIDA. Uriaşa disproporţie între sporul natural al albilor şi negrilor, pericolul la care te expui dacă eşti îmbrăcat mai bine sau ţii un aparat foto în mână. Cumnatul de alături, crescut şi el în Africa de Sud, a răspuns laconic şi oarecum ambiguu, atunci când l-am întrebat dacă e ceva care poate fi schimbat vreodată: "Africa is for Africans".

După ceva sufla, salată, prăjituri de toate soiurile, şi ceaiul sud-african red-bush, ne-am întors acasă către ora 5. M-am simţit fericit că mă pot urca în maşina mea cu soţia alături şi merge în voie către casă, iar după colţ nu stă niciun negru cu AK-74.

Tabulaturi.ro va avea host nou

Gata! Pun punct relației mele cu cei de la eDomenii (actualmente GlobeHosting). Faza cu depășirea lățimii de bandă alocate (30Gb) m-a mâhnit profund. Nici tu avertisment, nici tu rezolvare rapidă a problemei. Am plătit pentru extra bandă de dimineață (bine că am prevăzut și am cerut doar 1 Gb extra trafic contra 1.5 euro, ducă-se pe pustii) și nimic. Între timp am găsit găzduire la LunarPages cu 4.95 dolari/pe lună condiții MUUUULT mai avantajoase, inclusiv trafic nelimitat. La americoși bineînțeles. Mă mut, definitiv și irevocabil. Aștept propagarea nameservelor.

E timpul pentru noi începuturi. Mă gândesc să mut și acest blog altundeva, în principal pentru a nu mai oferi pe tavă, direct pe serverele dușmanului Google, orice brumă de informație asupra persoanei mele.

Vine Crăciunul...

De la Debenhams-ul de vizavi se aud de zor colinde puse la difuzor, de dragul sporirii shopping-ului. Străzile sunt pline de femei îmbrăcate în stil „văcăresc” (așa numesc eu stilul ăsta cu cizme peste blugi, tras la xerox), cu pungi de la „Zara”, sau „Bershka”, sau „London Clothing”, sau „Pull & Bear”, sau alte asemenea... Parfumurile lor doboară cetățeanul mai puțin obișnuit cu chimia industrială. Enoriașii de la biserica Agios Spiridon s-au întețit considerabil (pesemne se spovedesc înaintea sărbătorilor). De pe la barul de vizavi surse sigure au văzut deja, intrând pe ușa din spate, un Moș Crăciun acompaniat de o însotitoare în haine sclipitoare. Carrefour a scăzut deja oferta la pomi de Crăciun la -70%. Pe strada Lidras poți vedea din 10 în 10 metri chinezoaice ce și-au pus în păr cornițe luminoase, iar de vânzare au maimuțoi, câini și mai ales reni de pluș, sau baloane. Mai vezi pe strada Lidra muzicanți ambulanți noi, inclusiv la vioară electrică, tarabe noi cu gogoși, sau înghețată sau sandwishuri, mai poți vedea chiar și un nenic cocoșat pe o bicicletă pe ghidonul căreia are o geantă imensă cu marfă (de exemplu, lenjerie de pat) și strigă „Ela! Ela”. Din senin au apărut cerșetori nemaivăzuți restul anului. Indivizi dubioși stau afară pe treptele magazinelor, să-ți zică „Hronia pola” și să-ți vândă ceva pe sub mână (petarde, probabil). În parcarea de lângă bloc se percepe taxă și duminica, iar toți vecinii de pe etaj au pe ușă fie un brad de carton, fie un ren cu pălărie de Crăciun, fie mai știu eu ce minune.